Iosif Naniescu, apărătorul studenților. Pe 26 ianuarie Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Iosif Naniescu (n. 15-17 iulie 1818 Răzălăi, Basarabia – 26 ianuarie 1902, Iaşi), Mitropolit al Moldovei în perioada 1875-1902, canonizat drept Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv.

Vă prezentăm o serie de obiecte inedite din colecția istorică a Ligii Studenților, referitoare la cel care astăzi este cinstit ca Sf. Ierarh Iosif cel Milostiv:

1. o fotografie inedită astăzi, realizată de celebrul fotograf Nestor Heck, care a realizat și ultima fotografie a lui Mihai Eminescu, după care s-a ralizat medalia aniversară a mitropolitului din 1900;

2. o gravură pictată manual cu scena slujbei de înmormântare, din 1902;

3. medalia aniversară la 25 de ani de păstorire;

4. Viața Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului, editată chiar de Iosif Naniescu, în exemplarul care i-a aparținut personal, purtând semnătura acestuia, realizată cu cerneală mov, cu praf auriu;

5. o serie de predici și cuvântări susținute în epocă.

Liga Studenților strânge de la colecționari (prin donații sau contra-cost – din fondurile membrilor), documente, obiecte, broșuri, cărți, publicații etc. referitoare la personalități care au fost lideri ai studenților români la un moment dat în istorie, sau care au susținut studențimea română, un rol important aici avându-l mitropolitul Iosif Naniescu, căruia, alături de Andrei Șaguna, îi vom dedica un loc special în cadrul unui viitor muzeu privat dedicat istoriei studențimii române. Cei care doresc să susțină această inițiativă, ne pot contacta personal sau pot contribui aici: https://ligastudentilor.net/sustine/

Iosif Naniescu a rămas cunoscut în rândul studenților și elevilor ieșeni drept un mare binefăcător, prin susținerea pe care a acordat-o acestora în perioada în care a fost Mitropolit al Moldovei prin burse, achitarea taxelor de studiu, a cheltuielilor de cazare, susținerea cu o masă caldă, cărți, rechizite dar mai ales cu încrederea pe care le-o dădea tinerilor.

Sfântul Iosif (Naniescu) încă este, de departe, cel mai mare sprijinitor al tinerilor care au urmat o instituție de învățământ din Iași, nefiind egalat prin lucrarea sa de nicio altă persoană, asociație sau fundație.

„Cea mai mare faptă bună a Mitropolitului Iosif Naniescu, prin care se făcuse tuturor cunoscut şi iubit, era milostenia, marea sa operă de caritate creştină. El avea uşa şi mâna deschise pentru milă. Pe lângă cerşetorii din oraş, el ajuta mai ales pe elevii şi studenţii săraci. În fiecare an îmbrăca zeci de elevi şi studenţi şi-i hrănea la bucătăria Mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru cărţi şi taxe şcolare. Exemplul său a fost urmat şi de ceilalţi slujitori ai catedralei, precum au fost monahul Ilarion Radu, arhidiaconul Varlaam Arghirescu, arhimandritul Ioanichie Grădinaru şi alţii. […]

În tot timpul anului, mitropolitul Iosif ajuta elevi şi studenţi de toate vârstele, fără alegere. Le dădea hrană, le plătea taxele şcolare, le dădea bani de cheltuială, susţinea studenţi din salariul său, la studii în ţară şi peste hotare. Sala de mese de lângă bucătăria mitropolitului era adevărată cantină de şcoală.

La sfârşitul anului însă, fiecare era dator să-i înfăţişeze situaţia şcolară. Pentru cei ce se distingeau la învăţătură, trimitea pe moşul Alexandru să le cumpere câte un rând de haine bune şi cărţi, drept premiu. Iar pentru cei rămaşi repetenţi, dădea ordin iconomului să le pună o pâine în traistă şi să-i trimită acasă.

Odată a venit la mitropolit un student şi i-a zis:

– Suntem trei studenţi de la ţară şi stăm toţi cu chirie într-o cameră mică cu un singur pat. Suntem nevoiţi să dormim câte unul pe rând. Acum nu avem bani să plătim taxa la şcoală şi gazdă. Vă rog, daţi-ne un mic ajutor.

Mitropolitul, după ce i-a dat de mâncare, a trimis pe diaconul său, Varlaam, să vadă care este adevărul. Apoi l-a trimis din nou cu bani pentru un an de zile.

– Iată, a spus diaconul, vă trimite mitropolitul Iosif câte 300 de lei pentru fiecare, să puteţi continua studiile.

Altădată a venit la el o femeie de la ţară, plângând.

– De ce plângi, femeie? a întrebat el.

– Mi-a murit vaca şi am şapte copii.

– Iată, mamă, ai bani să-ţi cumperi altă vacă.

Spuneau preoţii catedralei că, uneori, mitropolitul Iosif termina banii şi nu avea ce da la săraci. Atunci împrumuta bani de la duhovnicul său, arhimandritul Ierotei, şi mângâia pe toţi. La sfârşitul lunii, când primea salariul, întâi îşi achita datoriile, apoi miluia pe cei care veneau.”

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 479-481)