Evenimentele din decembrie ’89 au permis studenţilor să se organizeze în sfârşit liber şi neîngrădiţi. Astfel, la începutul anului 1990, ia naştere Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (prescurtat LSUI), singura formă legală de reprezentare a studenţilor şi totodată prima asociaţie studenţească din universitate.
LSUI a iniţiat normalizarea vieţii universitare ieşene după căderea regimului comunist. Universitatea a fost declarată „zonă liberă de neocomunism”, iar profesorii şi studenţii care mai împărtăşeau viziunile fostului regim erau marginalizaţi. O nouă suflare cuprindea Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi!
În acei ani, Liga avea patru vectori de acţiune: social (probleme legate de burse, cămine, cantine), profesional (integrarea studenţilor pe piaţa muncii, asigurarea practicii de specialitate), reprezentare (asigurarea participării şi a accesului nemijlocit al stududenţilor la stucturile de conducere ale universităţii şi ale facultăţilor) şi cultural-naţional (promovarea şi dezvoltarea culturii româneşti, precum şi susţinerea românilor de peste hotare).
LSUI participă în 1995 la cea mai importantă grevă naţională a studenţilor, în urma căreia se modifică Legea Învăţămânului, în conformitate cu cerinţele studenţilor. În acelaşi an, LSUI pune pe jar autorităţile din România şi Republica Moldova, participând cu o delegaţie numeroasă la greva studenţilor de la Universitatea din Chişinău.
An de an, din 1995 până în 1999, au urmat diferite acţiuni de protest şi greve generale studenţeşti care au avut ca rezultat îmbunătăţirea facilităţiilor şi condiţiilor de viaţă pentru studenţi: obţinerea reducerii de 50% pe trenurile CFR, acordarea reducerilor la transportul în comun, creşterea cuantumului de burse, îmbunătăţirea condiţiilor din cămine etc.
În 2001, sub presiunea guvernării de atunci, a influenţei nefaste a politicului în viaţa universitară şi a fragmentării mişcării studenţeşti în Universitate, LSUI îşi încetază activitatea definitiv. Urmează 12 ani în care studenţii Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi sunt lipsiţi de o formă liberă de reprezentare.
Un nou început…
La finele anului 2012 ia naştere grupul informal de iniţiativă studenţească Societatea Studenţească 1871, adunând în principal studenţi de la istorie, filosofie, ştiinţe social-politice şi teologie ortodoxă, dar şi de la alte facultăţi. Mai toţi, trecuţi prin diferite asociaţii studenţeşti şi dezamăgiţi de caracterul pueril al acestor organizaţii.
În absenţa unui ethos (spirit) universitar românesc, Societatea şi-a propus în primul rând să regăsească linia destinului istoric şi naţional al studenţimii române, întru cunoaşterea trecutului, trăirea prezentului şi asumarea viitorului mişcării studenţeşti, în concordanţă cu valorile şi nevoile naţionale ale poporului român.
Numele societăţii face trimitere la anul desfăşurării primului congres general al studenţimii române, organizat prin eforturile lui Mihai Eminescu şi A.D. Xenopol la mănăstirea Putna. O mână de studenţi, care în ciuda greutăţilor acelor vremuri, s-au pus de acord să fie nedespărţiţi în fapte şi credinţă. Peste ani, ei au devenit cei care au format şi consolidat statul român modern.
Societatea a păşit prima dată în faţă prin deschiderea dezbaterii asupra adoptării Codului drepturilor şi obligaţiilor studenţilor (cunoscut drept Statutul Studentului, prima iniţiativă legislativă a studenţilor din România, anexă a Legii Educaţiei Naţionale 1/2011, care cuprinde drepturile şi obligaţiile studenţilor). Am încercat să contactăm reprezentanţii studenţilor de la diverse facultăţi, dar mai toţi s-au arătat neinteresaţi. Atunci am înţeles că reprezentarea studenţilor din Universitate nu mai trebuie lăsată în vânt, ci trebuie luată în mâinile noastre!
A urmat iniţierea proiectului de istorie şi identitate a mişcării studenţeşti din România. Am umbat jumătate de an prin arhive şi ne-am întâlnit cu mai mulţi foşti deţinuţi politici din România, arestaţi în timpul studenţiei pentru opoziţia pe care au adus-o ei regimului comunist. Am învăţat cum studenţii au pus bazele României Moderne, cum şi-au făcut singuri o federaţie naţională ca să poată negocia cu guvernul, cum şi-au construit singuri cămine şi cum au organizat rezistenţa armată împotriva regimului comunist din România.
Vara nu a trecut fără activitate: împreună cu de ASFI, LSE, SPP, ELSA Iaşi şi ASAFFI am organizat Universitatea de Vară pentru Elevi „SummerIS”, proiect implementat în cadrul programului Universităţi de vară pentru Elevi, cu sloganul „Noi învăţăm în România!”, cel mai amplu program național de promovare a unei alegeri informate și corecte a studiilor universitare de către elevii din România, iniţiativă a Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).
La Forumul Organizațiilor Studențești din România (FOSR) de la Timişoara, cel mai amplu eveniment studențesc de dezbatere a politicilor educaționale la nivel național, care a reunit peste 300 de reprezentanți ai studenților, ne-am asumat lupta pentru un sistem educaţional performant şi finanţat corespunzător.
Astăzi, ne prezentăm într-o formulă nouă: Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (prescurtat LS IAŞI). Deşi la început şi nu foarte mulţi la număr, nu ne este frică de ridicol. Pentru că a evita ridicolul însemna a refuza singura şansa de nemurire!
„Mult bine pot face puţini buni!”