Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (LS IAŞI) trage un semnal de alarmă, acum, în preajma Zilei Naţionale a României, cu privire la importanţa unităţii de acţiune a mişcării studenţeşti în lupta pentru alocarea a 6% din PIB pentru educaţie şi 1% din PIB pentru cercetare. Ziua Naţională, care este un simbol al unităţii românilor, reprezintă un bun prilej pentru o reasumare a educaţiei ca prioritate naţională. De asemenea, tinerii de la „Cuza” acuză lipsa de interes real a liderilor federaţiilor studenţeşti în contextul demersurilor pentru finanţarea educaţiei şi a faptului că, de-a lungul anilor, clasa politică a neglijat constant sistemul educaţional.

Toamna trecută, peste 10.000 de studenţi din 10 centre universitare au protestat pentru alocarea a 6% din PIB pentru educaţie, dar de atunci totul s-a rezumat la discuţii cu Ministerul Educaţiei şi solicitări în presă pentru creşterea finanţării. Procentul acesta de minim 6% a fost propus în 2005, reasumat odată cu semnarea Pactului Naţional pentru Educaţie în 2008 şi introdus, ulterior, în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011. În acest interval de nouă ani, federaţiile studenţeşti nu au întreprins acţiuni concrete de protest la nivel naţional pentru creşterea finanţării educaţiei, exceptând cele de anul trecut. Mai mult, în lista revendicărilor nu s-a regăsit şi acel 1% pentru cercetare, care este strâns legat de finanţarea cercetării din învăţământul superior.

Recent, un studiu UNICEF a arătat că România va pierde peste 17 miliarde de euro din PIB pe an până în 2025, dacă nu investeşte mai mult în educaţie. La nivelul învăţământului superior, este prioritară creşterea finanţării de bază a universităţilor, precum şi direcţionarea de fonduri care să reducă efectele unor fenomene precum abandonul universitar sau emigrarea tinerilor în străinătate. În plus, creşterea finanţării ar mări proporţional şi calitatea învăţământului superior.

Un rol foarte important în îndeplinirea acestui deziderat naţional l-ar avea federaţiile studenţeşti naţionale care, de-a lungul timpului, au constituit punţi de lansare pentru liderii naţionali ai studenţilor, fie în politică, fie în structurile asociate Ministerului Educaţiei.

Într-o anumită măsură, activitatea unei federaţii studenţeşti este diminuată de preferinţele sau apartenenţa politică a unor lideri naţionali sau preşedinţi de organizaţii locale, precum şi de caracterul, planurile de viitor, valorile şi idealurile acestora. Liderii unor anumite federaţii urmăresc mai mult buna relaţie cu guvernanţii a structurii pe care o conduc, beneficiind de finanţarea unor proiecte şi de şansa de a fi cooptaţi în structurile guvernamentale, decât să urmărească lupta pentru reformarea şi finanţarea sistemului educaţional. Deciziile sunt influenţate mai mult de grupuri de lobby sau lideri informali, decât de fundamentarea în principiile mişcării studenţeşti.

Anul acesta, în urma adoptării OUG 49/2014 prin care a fost modificată Legea Educaţiei, una dintre federaţii s-a poziţionat împotriva ei, sesizând Avocatul Poporului şi solicitând abrogrea sub ameninţarea protestelor, dar fără să mai continuie demersurile, a doua a făcut apel la dialog social, fiind nemulţumită de faptul că nu a fost consultată de Minister, iar a treia a fost de acord cu prevederile noii ordonanţe.

În general, aceste poziţii publice au un caracter pur formal, fiind asumate mai mult ca o obligaţie morală, de suprafaţă, şi având un rol important în justificarea la rapoarte a activităţii reprezentanţilor naţionali. Din nefericire, în ultimii ani, pragmatismul liderilor naţionali ai studenţilor a lipsit cu desăvârşire.

Începând cu anul 2000, când au apărut şi federaţiile actuale, organizaţiile studenţeşti s-au blazat, iar nivelul de activism civic a scăzut dramatic în mişcarea studenţească. Pe de o parte, unii s-au preocupat de implementarea procesului Bologna şi de asigurării calităţii în învăţământul superior, dar pe partea cealaltă s-au promovat în mod excesiv balurile, petrecerile, activităţie sportive şi recreative, care au ajuns unicul temei al existenţei unor asociaţii studenţeşti. Este o diferenţă fundamentală faţă de liderii studenţilor anilor ’90, care au contribuit la transformarea sistemului educaţional după căderea comunismului, şi cei de astăzi.

„În perioada interbelică sau în anii ’90, dacă nu erau ascultaţi de guvernanţi, studenţii ieşeau direct în stradă. Chiar dacă trebuiau să iasă în fiecare an sau să blocheze universităţile! Mişcarea studenţească din România pierde foarte mult prin lipsa unei asumări hotărâte a luptei până la capăt pentru reformarea şi finanţarea sistemului educaţional. De-a lungul anilor, s-au obţinut şi rezultate concretizate în adoptarea unor metodologii care să vină în sprijinul studenţilor, dar activitatea reprezentanţilor studenţilor la nivel naţional nu trebuie să se opresască aici. Acum, cu ocazia Zilei Naţionale, dorim să facem din educaţie o reală prioritate naţională. Facem un apel către studenţii şi liderii de organizaţii studenţeşti din toată ţara, cerându-le să îşi asume, fiecare în centrul său universitar, lupta pentru finanţarea educaţiei, cu sau fără sprijinul federaţiilor naţionale. De data aceasta nu ar trebui doar să cerem 6%. Ar trebui să luăm mimim 6%! A venit timpul să ne facem auziţi!a declarat Silvian-Emanuel Man, preşedinte LS IAŞI.

Liga Studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (LS IAŞI) este o organizaţie studenţească, neguvernamentală, non-profit, independentă, democratică, nepartizană, cu activitate civică şi sindicală, care nu face parte din nicio federaţie studenţească naţională, creată pentru a apăra drepturile şi interesele studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, prin toate mijloacele legale de care dispune.